În această poveste, îți spun propria mea experiență, fraza de mai sus a fost cheia care a condus la soluționarea unei dureri care m-a torturat aproape un an și jumătate.
Cu câțiva ani în urmă am simțit o durere iritantă la exteriorul cotului și am aflat că aceasta se numește cot de tenis, în limbaj profesional epicondilită. Se manifesta mai ales la prindere, la strângerea pumnului.
Durerea a fost deosebit de puternică în timpul muncii fizice, așa că am fost foarte trist că nu mă mai puteam ocupa de apicultură ca până atunci, sau poate chiar deloc, dacă nu s-ar fi găsit o soluție.
Am pornit de la un medic la altul, cred că ai fost și tu într-o situație similară, dar durerea acută abia s-a ameliorat.
La început m-am dus la un medic ortoped și, ca de obicei, mi-a pus rețeta în mână, trebuia să iau un antiinflamator puternic, peste 10 zile mă aștepta din nou. Au trecut 10 zile, a existat o ușoară îmbunătățire, sugestia doctorului a fost să mai iau 2-3 zile antiinflamatoare și totul va fi bine. Nu au existat prea multe schimbări, dar nu a trebuit să treacă nici două săptămâni că durerea a revenit la fel de intensă.
Apoi, încă încrezător și plin de energie, m-am dus înapoi la doctor. Munca de apicultor presupune multe ridicări, prinderi și pe toate acestea le-am resimțit foarte dureros în cot. Există o soluție, zicea doctorul, fizioterapia. Așa că m-am dus la fizioterapeut, timp de 2 săptămâni am făcut tratament cu curent, laser și cu ultrasunete.
La sfârșit a existat o ușoară ameliorare, conform doctorului ar fi trebuit să mai evit o perioadă munca grea și puteam considera problema rezolvată. Două-trei săptămâni și simptomele au reapărut din nou cu aceeași intensitate ca și înainte.
Acum, cu mai puțin elan, mă plâng din nou medicului ortoped, el spune că mai există o soluție, dar acum să ne punem mănușile de box: injecții între articulațiile cotului, așa o să fie ok. Oamenii îl cunosc ca medic bun, așa că nu m-am îndoit că aceasta ar fi soluția potrivită și finală. Cu o lacrimă în colțul ochilor, injecția „a naibii de neplăcută” a fost făcută.
Nu a trebuit să treacă luna, că m-am întors iarăși de unde am pornit. Atunci am decis să schimb abordarea; puterea bărbătească a ieșit la iveală, sunt puternic și perseverent ca un taur, o voi rezolva eu, nu o să fie o durere iritantă mai puternică decât mine.
Am vizitat de câteva ori un chiropractician, un maseur, și m-am dus de câteva ori și la un terapeut care folosește tehnica Bowen. Au trecut două luni și abia am simțit vreo schimbare.
Forța mea masculină a lâncezit, nu sunt o „stâncă”, așa cum m-am considerat înainte. Nicio problemă, am spus, voi căuta un bun specialist (medic), el cu siguranță va rezolva problema. Așa că am ajuns la un nume mare dintr-o metropolă a țării, mulți atleți celebri au fost tratați de el, așa că m-am gândit că și eu de el am nevoie!
Duș rece, mai întâi mi-a prescris patru tipuri de drajeuri de la farmacie (mulțumesc lui Dumnezeu, unul era doar vitamina C), zicea că aceasta este cea mai bună rețetă, tratamentul pe care l-am primit înainte a fost doar floare la ureche.
Din păcate, rezultatul abia s-a simțit, deși psihologia mea era pozitivă, îmi doream cu adevărat să-mi arunc fiul în aer fără să mă doară.
Atunci m-am dus din nou să mă plâng și el a scos asul din mânecă, spunând că voi da sânge, acesta se supune unei proceduri centrifuge, crescând astfel numărul de trombocite în plasma sângelui și îl va injecta înapoi în articulația cotului, fiindcă acest tratament face miracole.
Nu trebuie să vă spun cât de ”bucuros” am fost când mă gândeam la cât de crudă a fost prima injecție. Dar pentru că alternativa era o intervenție chirurgicală, am spus cu îndrăzneală și cu zâmbetul pe buze: ”Bagă injecția, doctore!” :-)
Primele 1-2 zile au trecut cu dureri mari, după care au mai cedat, după trei săptămâni am ajuns exact la nivelul inițial, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Am ajuns din nou acolo de unde am pornit cu jumătate de an în urmă. Am tras destul de timp, pot fi foarte încăpățânat, nu-mi dau cotul să-l opereze.
Au mai trecut câteva luni, durerea deja radia și în articulația mâinii, când m-am înscris la un curs de 5 zile, cu medici care aplică tratamente alternative. Aici mi-am vărsat sufletul în fața unui prieten drag, care este doctor, dar practică și apiterapia, acupunctura, medicina tradițională chineză.
El mi-a zâmbit și m-a întrebat de ce, în calitate de apicultor, nu m-am putut gândi să mă vindec singur cu venin de albine. ”Iei albina și câteva înțepături de două ori pe săptămână în jurul părții dureroase!”
Asta mi-a deschis ochii, am simțit forțe noi să rezolv această enigmă. A trecut mai bine de un an de când m-am dus prima dată la medic și durerea era deja foarte încăpățânată, așa că mi-am zis să îmi stabilesc un protocol de atac din mai multe perspective, care arăta astfel:
După 12 zile am simțit prima dată ameliorare și în următoarele 2 luni am ajuns la o ameliorare de 80%.
Când scriu aceste rânduri cotul funcționează ca nou și la final merit o pedeapsă, din partea mea, fiindcă din când în când am sărit peste anumite părți ale programului strict:-)
Îți doresc o zi cu multă sănătate!
Szabi, Maestrul Mierar
PS. Dacă ai experiențe asemănătoare legate de produsele din stup, m-aș bucura dacă mi le-ai împărtăși, dar scrie-mi și dacă ai o întrebare legată de această temă, pe hello@apithera.ro
Vei primi GRATUIT cunoștințe utile care te vor ajuta la prevenirea și combaterea numeroaselor probleme de sănătate.
